O dădeam un metru mai în faţă!
Nu aş putea să clasific România într-un top al statelor civilizate. Semănăm mai degrabă cu o adunătură decât cu un stat. Evident, vorba cuiva: Cineva se îmbogăţeşte şi din asta.
Am avut onoarea să vin cu ai mei părinţi în concediu, în Statele Unite ale Olteniei, mai precis, Târgu Jiu.
Oraş frumos, îngrijit, mic. Mă opresc aici. Atât de mic încât după un semafor, la 5 metrii (hai 10, da pe măsurate), ai sens giratoriu. Şi asta în plin centrul (sau mijlocul centrului, cum vrei). Prima dată, am trecut ca orice şofer care are permis pe verde şi după ce am intrat în sens mi-am dat seama că trebuia să cedez trecerea. Bine că nu a venit nimeni. Apropo: mare antenţie şoferi!
Apoi în sejurul meu în această parte ciudată a ţării am dat peste o tanti, evident, la propriu. Era parcată pe stânga, eu semnalizez să parchez în faţa ei şi nu îţi poţi imagina că exact în momentul ăla trage şi ea de volan dreapta dorind să iasă pe drum (nu tu privit în oglinzi, că se uzează…, nu tu semnalizat, că, evident, se uzează şi ăla). Am pus frână, dar uşa ei imaculată a unei Octavii noi a dorit din toată inima să rămână zgâriată. Nu vreau să vă povestesc în continuare. Dacă vă interesează tare, o să mă mai gândesc.
Cam aşa stau lucrurile pe aici. Pe scurt: prea puţini semnalizează şi au farurile aprinse (probabil din cauza crizei), evident, multe radare în mai puţin de 20 km (chiar 2-3 uneori), căruţe şi tractoare pe drumuri europene şi lista continuă. Continuă cu nepăsare (cuvânt specific românesc, ca şi dorul de sarmale şi alte preparate p-RO-totip), manelism (sfera semantică a expresiei ţigănie crasă, nespălată) şi mulţi nervi, bineînţeles, din partea persoanelor care doresc să împărtăşească această viaţă de român.
N-aş vrea să par frustrat sau a-patriot, dar uneori şi-n junglă e mai multă ordine.
Cu toate astea, există şi oameni civilizaţi, care aruncă resturile la gunoi, care ştiu să aştepte la culoarea roşie, care înţeleg că nu doar ei trăiesc pe lumea asta.
Pentru prietenii mei care nu doresc o Românie frumoasă, le ofer posibilitatea să privească în jur, poate văd vre-un unicat din ăsta care respectă regulile şi are bun simţ (care se cultivă în cei măcar 4 ani de-acasă) şi să-l imite.
Simplu, să-l imite.
Mult succes.
PS. Titlul e citat. Reproducere fidelă a singurei propoziţii care a ieşit din gura lu’ tanti care ‘conducea’ Octavia.
Cam asta era activitatea ei, pentru ziua aceea. Criză frate, rău di tăt.
PPS. Eu nu am păţit nimic, slavă Domnului.
Mă gândesc cu seriozitate că am putea ajuta astfel de persoane. Cum?
Comentează
