Exces de lipsă
Definim o nouă alăturare de termeni. În ziua de azi, mai orice lucru care te izbeşte e făcut cu exces de lipsă. Poate că unii ar traduce-o lipsă de chef. Eu o consider o lipsă totală. Sau mai degrabă o epidemie.
Câteva exemple.
Salvare. Stai şi aştepţi tremurând pe targă la urgenţe (Ana ştie) un ajutor. Primeşti în schimb priviri întrebătoare, palide şi pline de exces de lipsă. Oare.. Nu se preface? Oare chiar e rău la omul ăsta? Lasă.. Avem şi cazuri mai grave care pot aştepta. Apropo, să mai bem puţin din cafea, să mai tragem 2 fumuri..
Tramvai. Oameni grăbiţi, nehotărâţi, dornici de un loc pe scaun. Tu stai jos. Multe scaune libere lângă tine. Vine o bătrânică şi zbiară la tine ca să-i oferi locul pe care stai tu. Nu celelalte goale. Ci acela. Exces de lipsă.
Curs. Seminar. Laborator. Pe profesori nu-i interesează. Pe tine nici atât. Vrei să auzi cuvintele care-ţi marchează zâmbetul interior: Sunteţi liberi. Şi cu atât rămâi. Cu o libertate pe care nu o trăieşti niciodată.
Magazin. Doamnăăă! Dacă aţi desfăcut produsul trebuie să-l cumpăraţi.. Îmi pare rău, nu am ce face. Vorbiţi cu şeful, nu e treaba mea asta.
Bilete la CFR. Nu pot să vă dau bilet, pentru că s-a blocat computerul. Ce tot strigi pe aici omule? Tu vezi că nu pot face nimic?
Timp liber. Te claxonează toate maşinile pentru că mergi pe stradă. Nimeni nu se întreabă de ce mergi tu pe acolo. Dar nimeni nu observă trotuarul. Nici chiar tu, din cauza maşinilor parcate. Exces de lipsă de locuri de parcare.
Trafic. Nu are rost să detaliem.
Şi lista continuă. Cam 24 ore pe zi. Şi aştepţi la nesfârşit. Ce aştepţi?
Să se vindece în inima ta şi a celorlalţi din jurul tău această boală incurabilă?
Fiecare trece prin momente de exces de lipsă. De ce să nu le tratăm cu aceeaşi indiferenţă pe care ele (momentele) o aduc?
Merită oare?
Comentează
